Ştii sunt cam prostuţă....dar aşa sunt eu ♥

Amintiri apăsătoare....inimă de catifea....

"Stiu ca nu sunt decat o vara in inima ta , si nu toate cele patru anotimpuri ale anului."
Edna St. Vincent Millay

 Am tot lăsat-o p'azi pe mâine şi n-am mai scris de ceva vreme dar azi am prins chef şi de data asta subiectul e clar: ce faci când să zicem ai impresia că te-ai îndrăgostit....probabil în situaţia mea noţiunea de ''îndrăgostire''s-a îndreptat spre un alt nivel,de luni întregi încerc să scap de ideea de 'ce ar fi fost dacă ar fi fost'.Când te scufunzi în propriile gânduri şi te duci departe şi realizezi că pur şi simplu îţi ocupi timpul cu nimicuri,că speri la ploaie în deşert....dar cel mai tare doare gândul că acum multă vreme chiar şi pentru o secundă aşa zisa 'ploaie'a umezit deşertul uscat,plin de goluri şi nu ,nu vreau să par poetică doar spun că eu sunt deşertul şi el a fost ploaia....dar se pare că din cauza fricii sau pur şi simplu a prostiei..mai mult ca sigur prostia am ales să rămân doar cu nisipul să mă las purtată de furtună să fiu într-o continuă fugă către eşec..din nou ,de ce?

Răspunsul e simplu aşa sunt eu cum dau de ceva care ar putea deveni frumos,magic dau cu piciorul pentru că mă ştiu schimbătoare,nu degeaba sunt un amestec de coleric cu sangvin,măcar să am un presupus motiv,sau poate din cauza zodiei?sincer nu ştiu dar ce e sigur e faptul că mereu ajung să sufăr pentru că se stabileşte frica,monotonia sentimentul de plictiseală care îmi provoacă repulsie sincer nici aici parcă nu-mi mai găsesc locul....cred că m-am născut sub o stea călătoare,care niciodată nu-şi găseşte locul care curând va apune şi vreun visător mă va privi şi-şi va dori ceva ce ştie la fel ca mine că nu va dobândi ceva ce ştie că l-ar completa că l-ar face fericit....cam mulţi "că" după părerea mea dar am atâtea cuvinte şi totuşi nu ştiu ce să scriu.....

mă simt pierdută,nu-mi găsesc locul,aş vrea să plec pentru o vreme,undeva departe poate a-i veni şi tu cu mine...da tu persoana care mă face să tresar care nu mă lasă să respir care continuă să mă facă slabă dar totuşi puternică,pentru care am plâns de-atâtea ori şi probabil încă voi plânge...pentru că doare când te doare....

în minte unei om comun probabil nu contează dar pentru mine este logică curată...probabil spun prostii dar chiar cred că iubesc,pentru că nu e zi în care să nu-mi aduc aminte de acel moment când lumea s-a oprit în loc când tot ce vedeam în faţa ochilor erai tu...doar tu...când ţi-am privit ochii,am fost un pictor ce-ţi analiza figura te-am pictat în propria-mi minte....râmâi mereu prima mea poză din galeria subconştientului...apoi am continuat cu un film...ne-am zâmbit,ca doi copii am răs....şi-apoi ne-am sărutat.                   

                                         
.să fi fost dulcele vin...sursa amorului....sau poate doar un impuls care ne-a dat aripi şi-a fost ceva ce retrăiesc minut cu minut..secundă cu secundă....milisecundă..şi apoi mă întristez căci aripile mi-au fost rupte... când te-am întrebat ce-ar spune ea?da ea ...ai spus scurt Care ea?te vreau pe tine...doar pe tine                                      
     
   m-am speriat şi am fugit....mai bine nu spunea-i nimic şi acum eram bine,nu ascultam cântece pentru trişti cum le numeşte o bună amică,nu închideam ochii şi te vedeam din nou în faţa mea,nu te sărutam a mia oară.....nu mă îndrăgosteam de o poveste....doar o simplă poveste....poate era mai bine dacă nu te cunoşteam sau poate era mai rău?.....încă n-am răspuns poate cândva mi-l vei oferi tu...sau poate vei avea curajul să-mi sari în braţe să mă săruţi cum doar tu ştiu că poţi.....şi să îmi spui pentru ultima oară....Te vreau doar pentru mine.......fii sigur că ţi-aş spune da,fără măcar să clipesc....doar de-ai mai spune-o............

      "Cel mai trist lucru din lume este sa iubesti pe cineva care te iubea  odinioara"