cand eram noi mici si nimic nu conta.Cand cerul era albastru ,soarele galben si grijile departe..Eii bine,vremea aia a cam apus ,nu se mai intoarce.Timpu' trece leafa merge nu? ..sincera sa fiu urasc timpul,mai exact anii care trec,nu se opresc,nu revin ...doar trec si atat.Sentimentul ala ciudat de tragic cand te uiti la poze vechi,generalitatiile alea cu tine bebe gol pe canapea,in lighean,cand erai nud fara sa-ti fie rusine,le privesti oftezi si mergi mai departe.Viata mea pot sa zic 99,9% ca in timpul copilariei a fost pura,acum tot ce fac este sa-mi plang de mila,ma cert cu ai mei pentru o medie de 7,mare chestie parca as fi singura persoana de pe mapamond. Ce ma supara cel mai tare,era ca dramatizeaza asa tare si toti nervii din timpul zilei ii transpun intr-o discutie de tot rasul in care tipa din toti plamanii ca puteam mai bine,n-am invatat destul etc.Samanta tuturor problemelor sunt problemele pe care ei nu le-au rezolvat,altercatiile pe care le au intre ei si apeleaza la cea mai simpla metoda :Ne calmam certand-o pe cea mai mica,care n-are nimic de zis.Uneori as vrea sa fii avut un frate sau o sora,asa presiunea ar fi fost impartita la 2,dar ce sa-i faci ghinion. Cand ma cearta incerc sa adopt starea de nepasare,dar in adancul meu ma doare,pentru ca sa zic asa,,niciodata nu's suficient de buna,niciodata nu ating excelenta,mereu cad la penultima treapta,ajung jos si incep de la capat.Si doare frate,ma simt ca ultimu' om,ei nu stiu ca vorbele dor mai mult ca o palma,doare si acolo undeva se aduna devine o greutate de nesuportat.Nu pot sa spun,ca sunt depresiva,inca nu...dar am o presimtire si nu este pozitiva deloc.Pana acum la fiecare post scriam cu usurinta,aici abia scot cateva randuri,de ce? pentru ca scormonesc adanc tot ce se intampla in mine,de ce aici?...pai e simplu,nimeni nu ma judeca,sunt in regula cu faptul ca exista un loc in care pot spune orice fara sa fiu judecata,criticata.Lumea e rea,devine din ce in ce mai grea si nu ma simt pregatita sa ii fac fata,sunt indecisa,ce voi face dupa liceu,facultate,nu pot sa ma opresc spre un singur drum.Problema este ca asa zisul termen limita e ,luna aprilie,ai mei vor sa ma decid,pentru a incepe meditatiile,dar ce pot sa fac daca capul meu sta inca la prosteli,la copilarie,am inceput sa cred ca asa zisul cuvant *maturitate*nu exista in vocabularul meu,nu-l pot accepta,pana si carnetul meu de note tine cu mine,in dreptul semnaturii dirigintelui,scrie invatator,ce ironie...Inca ceva trist,de ceva vreme,pot vorbi deschis fara cearta cu cel mai buna prieten al meu *tata*,doar cand paharul de vin alb,ii relaxeaza starea....si inainte era asa frumos,asa perfect,fara cearta ,fara presiune,eram eu,el si atat,nimic mai mult.Dar ma repet zicand va vremea aceea a apus,nu mi-e rusine sa spun,ca rar cand clachez alcoolul ma ajuta,acum nu va imaginati ca sunt vreo alcoolica,atunci cand tata imi ofera cate un pahar de vin,accept,ma relaxeaza si uit de toate,sunt si momente cand refuz,dar din ce in ce mai rare,din pacate. Viata e grea,cu timpu' devine din ce in ce mai grea si tu nu poti face decat un singur lucru:Sa mergi mai departe,cu bune cu rele,e viata ta,dar uneori ai starea aia in care crezi ca numai poti inghiti nimic,ti-a ajuns,cand numai vrei nimic de la tine,de la ceilalti,cand pur si simplu vrei sa se termine tot,sa fii libera,pe scurt sa numai fii.Si apoi iti revii si spui,ca totul isi are rostul,fiecare lacrima,fiecare zambet,fiecare zii proasta,fiecare gand negru,fiecare bucata dintr-un intreg,orice lucru rau isi are rasplata,in ceva bun,tot ce trebuie sa faci este sa astepti,nu stii de unde rasare soarele,in timpul unei ploi marunte
. Scoate capul pe fereastra inspira adanc,suspina putin,ofteaza,expira ,priveste cerul si iti garantez ca-ti va fi mai bine,fiecare zii proasta,are rezolvare,nu-i capat de tara,zambeste exista milioane de motive pentru care existi,pentru care te-ai nascut,fiecare isi are propriul destin,care se manifesta in stilul propriu.Cuvintele,curg si nu prea,in cap sunt zeci de mii,dar se opresc undeva intre constiinta,felul de a gandi,exprimare si nu in ultimul rand,maini....ele sunt cele care decid ce ramane scris si ce nu.....cel mai probabil acum degetele,mi-au obosit si spun stop,asa ca le ascult si inchei :) .
"Succesul nu e determinat de ceea ce obţii când ajungi la destinaţie, ci de ceea ce devii de-a lungul drumului." Zig Ziglar
The end of the night....We should say goodbye..But we carry on....While everyone’s gone♥
Woah,de cand n-am mai scris ,au trecut aproape trei luni.De ce nu am mai facut-o? ...sa fie oare scoala un motiv plauzibil,sa fiu sincera nu...Anul acesta am decis sa invat pentru a retine ,nu doar pentru note cum faceam in anii trecuti.Si oare e bine asa? Oare gresesc si asta imi va afecta viitorul...M-am intrebat de multe ori si am ajuns la concluzia ,ca-mi fac mult prea multe griji ,ma consum prea mult.Uneori as prefera sa nu fiu asa, schimbatoare,sa nu am caracterul asta,pana si o singura privire pe geam ,ma intristeaza ,de ce? sincer nu pot raspunde,imi sunt straina mie ,straina pe care cred ca n-o voi cunoaste in veci,pe care nu o voi putea ajunge,o simt atat de departe ,atat de diferita de mine.E ca si cum as juca un rol intr-un film mut,nu pot scoate niciun sunet,totul se petrece intrauntru si eu sunt neputincioasa,sunt prinsa intr-un joc al fantasmelor,al necunoscutului,al jocurilor murdare fara scrupule,ma joc cu mine si din pacate ,incet incet pierd,renunt doar pentru ca nu-mi pot anticipa propria-mi miscare,cum as putea eu sa inteleg viata daca ea ma conduce pe mine,e ca si cum as fi prinsa intr-un grup de oameni care fug si ma imping si pe mine,spre nicaieri.Numai ca in cazul meu singura persoana care fuge sunt eu,fug de mine ,fug de ceea ce nu inteleg ,aleg cea mai usoara cale...renuntarea.Ce vreau eu sa spun ? Hmm e greu de explicat.Din cand in cand ma gandesc sa merg la un psiholog,dar apoi imi zic "Daca eu nu ma inteleg,un alt strain nu m-ar ajuta"...si asa revin la starea asta,care ma consuma,este ca un cutit cu varf ascutit care continua sa impinga cu putere intr-o rana veche..care nu vrea sa se vindece.Sunt "bipolara".Cuvantul imi suna asa sofisticat ma simt asa importanta cand i-l pronunt.
Deseori imi spun ,ca as vrea sa plec undeva departe unde nimeni sa nu ma stie...simt nevoia de un nou inceput...sau poate doar de o aventura...ceva tragic si dulce in acelasi timp.Orice decizie pe care o iau ,este urmata de milioane de indoieli,de regrete ,de ce sa regret ceva ce am facut.O viata am cu bune cu rele,ele sunt alegerile mele si nu ar trebui sa regret nimic ,ar trebui sa imi traiesc viata la maxim.Daca as spune cuiva prin ce trec,ori s-ar mira si ar avea o incercare,cel mai probabil esuata de a ma "rezolva",sau mi-ar rade in fata si ar zice" la doar 16 ani ,n-ar trebui sa ai probleme...sunt doar iesiri adolescentine"....
Problema este ca ceea ce am eu ,nu este o iesire ,este ceva constant care incetul cu incetul se dezvolta,care isi facea aparitia din ce in ce mai mult,care sincera sa fiu incepe sa imi placa.Este o placere dureroasa,e ca si cum a-si sarii cu parasute,imi este frica dar experienta este uimitoare.Incep sa ma identific din ce in ce mai mult cu starea asta...nu depresiva,nu emotiva,nu supararea...pur si simplu o numesc "straina"....imi place sa fiu diferita.Sunt precum curcubeul de dupa ploaie,precum fulgii care sunt unici fiecare fata de ceilalti.Sunt eu si nu imi este rusine cu mine,sunt mandra de mine,de tot ce-am realizat,de greseli,de anii ce au trecut,de felul cum am crescut...sunt mandra atat pot spune...dar totusi vreau mai mult ,inca nu mi s-a terminat viata.Ea este o suma de momente,de amintiri si eu inca nu am destule in album,inca mai am de suferit,de ras ....de trait.
Scriind aici randuri si randuri,starea mea de spirit se calmeaza,devin
din ce in ce mai bine ,bine intr-un fel special.Bine cu mine ,cu starea
mea de nestiinta...sunt incantata si dezgustata in acelasi timp de
mine.Sunt straina si martor in acelasi timp.Stau in camera si eu sunt
departe.Constientul meu ,functioneaza la secunda..de la mere ajung la
incalzirea globala.....Multe probleme ,multe prea multe.pentru o fata de
16 ani...dar asa sunt eu uneori imi place nevoia de a stii tot,de a
ajuta pe toti,de a lupta neincetat..dar uneori ca si acum ..prefer sa ma
detasez,prefer sa nu aud de nimeni sa fiu doar eu si straina de
mine.Cred ca toata viata voi cauta sa ma descopar si mai mult ca sigur
ceva va ramane neatins..nedescoperit.Uneori zambesc fals pentru ca vreau
sa ma mint pe mine,vreau sa cred ca sunt bine....dar daca stau sa
definesc bine..in cazul meu bine ar insemna ,pur si simplu sa incetez sa
ma gandesc la greutati si sa am curajul sa risc...cred ca asta imi
lipseste
. Sunt o ciudata si scriu lucruri fara sens...probabil nici nu
sunt coerenta,probabil vorbesc aiurea,dar imi place sa fiu aiurea,imi
place sa spun non-sensuri.Sincer imi iubesc starea asta,este o parte din
mine.Este ca un fel de monolog ,numai ca nu rostesc cuvintele ,le
gandesc.Eul meu,interior imi joaca feste,suna poetic si pompos dar asta e
adevarul.Nu mereu sunt asa ,intradevar nu trece saptamana fara cateva
momente de genu'.O scurta dementa,o scurta scapare din realitate.Sincer
as vrea sa pot patrunde intr-un univers paralel sa-mi vad cealalta
personalitatea,dar din pacate nu cred ca este posibila una ca asta.
Traiesc intr-o continua miscare fie ea si psihologica ,sunt o ceata densa,sunt ca anotimpurile schimbatoare dar mereu constanta,sunt ca o boala ce nu trece ,sunt fara de sfarsit ,cum imi place mie sa-mi spun,sunt ca un drog,ca fumul de tigara ,care se imprastie pretutindeni,ajungand in nestiute locuri,sunt totul si nimic,sunt om sau fiara....sunt eu.
"Visez enorm, colorat în demenţă.-Mircea Cărtărescu"
Summertime Sadness ......♥
Helllloooo.....♥ a trecut si vara din pacate ...in curand clasa a 10-a....OMG nu pot sa cred inca 2 ani si vine bacalaureatul si apoi facultatea ....nu pot sa cred ,partea nefavorabila este ca creierul nu se poate decide ce voi face in continuare cu viata....unde ma indrept ...parintii ma preseaza sa ma hotarasc dar ce vina am eu daca sunt prinsa inca in copilarie....si inca nu pot realiza ca incurand se termina scoala ..adica acum putin timp parca eram la gradinita si ma chinuiam sa invat poezia pentru serbarea de craciun .....si acum trebuie sa invat sa inteleg ca povestea continua dar la un alt nivel ....
problema este ca povestea continua numai daca personajul principal isi decide soarta.....si in cazul meu .....n-am nici cea mai vaga idee ce voi face ...,,cand cresc mare"....mda cam patetic sa spun asta ..intrucat numai sunt mica mai deloc....poate sufleteste da ,dar fizic se observa faptul ca cresc ♥☺...Deseori cand ma plimb ...si observ copii jucandu-se sotron ...etc...(rare cazuri in tinpurile noastre dar inca se gasesc copii de genu')..ma gandesc la mine ....la acea persoana de acum 6 ani ...cand aveam doar 9 ani....ce pot sa mai zic cand aveam 5 ani.aproape ca nici numai stiu cum era pe atunci ..huh ce repede trece timpu'..nici nu realizezi....☻.
Stiu ca ma repet ....oricum ce scriu eu aici....nu se aseamana cu alte blog-uri de succes.....in care se scriu lucruri importante...care chiar te ajuta....in viata de zi cu zi ....oricum cand m-am decis sa imi creez acest blog...l-am considerat un loc.....fie el si virtual in care ...imi spun ofurile ....in care ma destind...in care imi deschid sufletul...si asta o fac pentru linistea mea....pentru ca in adancul sufletului ,sunt constienta ca scrisul ma calmeaza ....si in cele mai grele momente..ale mele...imi adun ideile...si chiar daca nu scriu zilnic....putinul timp in care stau si scriu ma ajuta enorm....e ca un fel de reflexoterapie prin scris..acest blog....♥
De curand am visat...ca ma imbratisez cu un fost coleg.....(nu este nimic pasional in vis...ci strict prietenesc).....pe care nu l-am mai vazut de mult...si probabil imi este dor de el....dar stand si gandind asupra faptului ....am realizat ca visul imi este 100% destinat mie...probabil simt nevoia sa imbratisez pe cineva....simt nevoia sa stiu ca pentru cineva acolo contez ....simt nevoia sa am pe cineva caruia sa ii spun tot ce ma doare...tot ce ma apasa...
si stiu pentru asta sunt prietenii..dar in cazul meu totul este dificil..cand vine vorba de destainuit sentimente...sunt cam reticenta...si prefer sa pastrez totul pentru mine....sa nu impartasesc cu nimeni....si ce pot spune nu am un prieten...pe care sa ma bazez ca este macar 50% dedicat mie....si care nu va spune nimanui..ce ii marturisesc eu....aici este vina mea ca nu am stiut sa imi aleg prietenii..dar de unde stiam eu ce se va intampla in viitor....asa ca blogu' este un fel de prieten imaginar ...☻ caruia ii spun totul..si cel mai important lucru...este aici si nu pleaca nicaieri ☺....un minus-faptul ca nu imi poate oferi sfaturi -nu imi poate face reprosuri-....dar cine sunt eu sa am atatea pretentii ☺
Nici nu stiu sigur ce ma apasa...ce ma deranjeaza ..probabil din cauza asta nu spun nimanui ce simt....defapt ce simt??....sunt incurcata rau....depasita de situatie...nu stiu si nu inteleg starile pe care le am .....nu ma inteleg pe mine....suna ciudat.....dar daca asta simt ....n-ai ce-i face ☺.
Vreau sa ma inteleg dar pur si simplu ...nu gasesc calea...cred ca am nevoie de o experienta mananca ,roaga-te ,iubeste..doar stiti cartea....si faimosul film cu Julia Roberts...( aww ce mandra ma simt o cheama ca pe mine) ....Pff...dar eu nu's Julia Roberts...ci Julia Ciuraru.....☺ asa ca slabe sanse sa am parte de o asa experienta.....dar cine stie ce-mi rezerva viitorul ......♥
Oricum daca stau sa citesc ce am scris..as sterge absolut tot...asa ca prefer sa las totul intact si sa ma opresc ☺.....pentru ca in curand vine scoala si inca mai am de scris teme....de citit carti numai zic ...♥Asa ca bye-bye see ya soon ♥ xoxo.
"Prea mult trecut, nu destul prezent, niciun viitor. Pascal Bruckner"
Se pare ca m-am convins singura de faptul ca nu pot respecta o lista ☺ am incercat sa continui ideea de ,,challenge" ...acea fotografie cu cerinte de facut timp de 30 de zile pe care am publicat-o acum ceva timp ..bineinteles am reusit sa o respect timp de 3 zile ..si acelea cu mici intarzieri ...dar pur si simplu scriam obligat => nici macar un pic de inspiratie ..asa ca am renuntat .Eu sunt mai degraba ,,scriitoare de moment" scriu ce simt pe moment ..si nu ma pot axa doar pe un singur subiect ..schimb subiectul fara sa realizez apoi revin la tema principala ..pana epuizez toate ideile pe care le-am avut .☺
Azi stand cu a mea prietena ....pierzand timpul la magazinul la care lucreaza pe timpul verii ..(eu doar ii tin de urat .caci acasa nu ma ce face) ..si-a facut aparitia o persoana cu dizabilitati ..o sora de care matusa ei aflase de curand si pe care dorea sa o ia si sa o ingrijeasca ....I-am oferit un pahar de suc ..am privit-o si in gand imi spuneam Doamne multumesc !! pentru ca sunt cum sunt ,ca nu am vreo problema de genu' ca sunt sanatoasa ......
uneori injur .....imi doresc mai bine sa nu fi existat ..dar sunt doar stari de moment ..care trec ...in fiecare zi sunt recunoscatoare ca traiesc ...respir ,chiar daca unele persoane au mai multe decat mine..nu trebuie sa ma intristez....
.si trebuie sa ma gandesc si la o alta perspectiva ...cate am eu uni copii nici nu au visat ..nici nu spera ..
Pot spune cu mandrie ca ai mei parinti ar trebui sa primeasca vreun premiu la cate mi-au oferit pana acum...au facut tot posibilul sa-mi fie bine ..m-au plimbat...cand eu mergeam in cantonamente cu tenisul (fac de circa 8 ani..si asta doar pentru a face sport..am renuntat la profesionism in favoarea scolii...☻ deci realizati cati bani au bagat in mine ..si cand zic bani nu's sume modice )..ei stateau si munceau ..poate nici nu mancau atatea delicii cat mancam eu acolo unde mergeam ...Si asta doar pentru ca sa-mi fie mie bine....sa ma plimb ,sa ma distrez ,sa vad locuri ,sa cunoasc oameni☺.
De mama am vorbit intr-o postare mai veche dar de tata nu am spus mai nimic ...l-am lasat la urma pentru ca am multe de spus despre el...ca doar nu's degeaba ,, Fata lu' tata ".☺♥
Tata este cel care planuieste totul pentru mine..chiar daca de cele mai multe ori exagereaza ..este prea grijuliu si nu ma lasa sa i-au vreo decizie...de una singura ..chiar daca se ingrijoreaza daca intarzii 5/10 min cand ma intorc de afara..stiu ca o face pentru ca ma iubeste si imi vrea tot binele din lume ....
De cele mai multe ori ne certam din motive banale....ne trece repede ..amandoi suntem orgoliosi din fire..lucru care ingreuneaza situatia...si chiar daca ne enervam ..el stie ca-l iubesc ...si eu stiu ca ma iubeste...chiar daca nu imi amintesc ultima data cand i-am spus asta ..lui sau mamei mele asta ...in sufletul meu stiu ca ii iubesc ..si oricum e si o vorba ,,Iubirea nu se spune se simte"....sau ceva de genu' ♥
Ce imi place ce-l mai tare cand vine vorba de tatal meu ..este faptul ca nu renunta sa fie copil ..chiar daca mai are 3 ani si face 40 de ani....el isi rezerva macar 2 ore din zi ..pentru a se prosti ..este modul lui prin care uita de greutati...prin care uita de oboseala de peste zi ...prin care uita de tot raul care-l inconjoara.
Sincer sa va spun ..am atatea pareri ,aprecieri despre el ...dar nu pot sa ma exprim atat de bine cand vine vorba despre el...mi-e teama sa nu ma exprim gresit sau sa nu descriu cum trebuie adevaratul sentiment pe care il am pentru el....e ciudat nici nu stiu cum sa numesc acest sentiment ...
Ca personalitate este un om ca toti oamenii ..are si calitati si defecte...din perspectiva mea are mai multe calitati.Fizic imi pare ca nu imbatraneste ....pot sa spun o poveste destul de amuzanta :) ...eram la cumparaturi intr-un supermarket .nu dam nume fara publicitate :)) ...si in timp ce mama umplea cosul cu cumparaturi eu purtam o discutie cu taticul meu....si o vad pe profesoara mea de engleza ..si sper sa nu ma observe ....trece pe langa mine si cred ca am scapat...la scoala la ora de engleza ma pricopsesc cu profa care imi spune ceva de genu'....Ciurare (numele de familie)...am observat ca stii sa vorbesti...te-am vazut eu cu unu de 26 de ani in ---...si vorbeai foarte interesanta cu respectivu'..si oricat am incercat eu sa o conving ca respectivu' este tata nu ma crezut....deci pot spune ca am un tata sexy ...dupa care inca se intoarce capul ;;) si care ar putea oricand sa se intreaca cu tinerei si sigur ar castiga.
Chiar daca imi propusesem sa scriu despre el ..randuri si randuri pur si simplu....creierul nu-mi dicteaza decat o singura propozitie ,,Il iubesc" si cam atat :) asa ca ma opresc aici ...pentru nu are rost sa scriu fara noima ..doar pentru a lungi postarea ..
So bye-bye have a nice day!! xoxo
P.S: I know this doesn't have any similarities with the subject but doesn't mater /On 28.07.2012 i was at a Jessie J concert...it was sooo cool
,, Mama iubeste duios, iar tatal cu întelepciune."
Televizorul ,nu ocupa o mare parte din timpul meu ....mai exact vizionez doar emisiunile pe care le consider eu interesante,dar cel mai adesea ma uit la filme.Stirile le urmaresc de cele mai multe ori cu parintii ,in timpul cinei de seara.Nu pot sa spun ca am o emisiune preferata ,cele mai des vizionate sunt cele de entertaiment...[sper ca am scris corect ☺]cum ar fi Master Chef {unde tin sa mentionez ca a castigat ,preferatul meu ,un constantean pe nume Petru Buiuca...chiar daca a fost condamnat de multi...pentru ca a fost individualist si a socializat destul ,el a venit cu un singur scop ,sa castige si pentru asta il admir ,este un model pentru mine,de reusita in viata }.In continuare ,mai urmaresc si Romanii au talent ,Vocea Romaniei si Xfactor ...dupa cum spuneam nu imi plac emisiunile gen talk-show ,sau de dezbateri electorale....tinand cont si de varsta este normal sa fiu atrasa de aceste emisiuni....☻
Seriale urmaresc pe internet ....sau rar la televizor.In fruntea listei,se afla serialul Gossip Girl ,destinat adolescentilor ,urmat de The Vampire Diaries si Pretty Little Liars (toate sunt realizate pe baza unor carti,pe care sunt mandra sa spun ca le-am citit cu placere ,destul de repede ..astept continuarile ☺).
Ghost Whisperer este un alt serial indragit de mine....este mai horror..acum depinde de fiecare cum il denumeste..nu este chiar atat de spooky ...cel putin pentru mine.Seriale politiste,nu pot sa spun ca le indragesc dar mama mea se pare ca da...=>si eu trebuie sa le urmaresc .Singurele care m-au captivat cat de cat sunt :Criminal Minds ,CSI: New York, etc.
Acum ce pot spune scuza-ti intarzierea dar am fost bolnavioara si nu am putut sa ma concentrez ....nu ca acum as fi facut ceva magnific...pentru ca nu este un subiect pe care sa pot sa il lungesc :))
Urmatorul subiect este legat de numele meu....de data asta sper sa pot scrie mai mult ♥
Ziua II : Subiect de discutie Tatuaje,piersing-uri etc.
1.Pai sa o luam cu inceputul,idea de piersing nu mi se pare atat de interesanta...mi se pare chiar dureroasa ...singurul pe care l-as accepta ,ar fi gaurile facute in urechi..chiar ma gandesc sa imi fac inca 2 ...:) pe langa cele care se fac cand te nasti ☺.Dar cand vine vorba ...de gauri :in limba,buza.spranceana,buric si unde doamne iarta-ma s-or mai face...:) ma ingrozesc ,mi se pare dureros ...dar cine sunt eu sa condamn persoanele care isi fac asa ceva....so no offense ...!!☻
Cine stie poate ,mai tarziu imi schimb parerea....dar slabe sanse ;) .
2.Tatuajele..sunt un subiect discutabil ......de vreun an incoace ,ma bate gandul sa-mi fac atunci cand implinesc 18 ani ..unul cu o semnificatie precisa....si aici intervine dilema,daca ma va durea nu imi voi mai face..daca va fi ok....ma gandesc sa-mi mai fac ...dar bineinteles mici...nu din acelea mari ....de prost gust....☺.De cateva ori am dezbatut subiectul cu mama si cu tata/dar parerile sunt impartite ;;) :Mama nici nu vrea sa auda de asa ceva....crede ca e ceva anormal..ca si cum m-as insemna...bla bla....si apoi vine tata..care mi-a spus ceva de genu':Daca o sa-ti faci vreodata,sa ti-l faci mic si intr-un loc..mai intim [el considera tatuajele chestii mai intime]...pentru ca asa ceva iti faci pentru tine...nu ca sa vada tot poporu'..sa te lauzi ca ai tatuaj....Si ce pot sa zic intr-un fel are dreptate, ce pot sa-l contrazic eu pe tata ☻. Nu pot sa bag mana in foc ,ca imi voi face un tatuaj dar este o idee care incetul cu incetul prinde radacini in constiinta mea deci sigur nu voi trece cu vederea asa ceva,dar timpul isi va spune cuvantul ,poate cine stie daca voi continua cu blog-ul si nu-l voi lasa sa devina o epana..peste vreun an..cand fac 18 si posibil..accentuez POSIBIL imi fac un tatuaj poate il postez aici...dar pana atunci mai am de mancat..circa 2 ani jumate...wow cat de putin ...offf la naiba urasc faptul ca cresc....{scuza-ti cacofonia }.....♥sper sa nu imbatranesc repede..sa fiu forever young...ca Peter Pan :)....
Maine urmatorul subiect:Televiziunea mea preferata/emisiunea/programul ♥
,,Fiecare este special. Fiecare. Fiecare este erou, iubit, natărău, hoţ, toţi. Fiecare are propria poveste de spus..."
Chiar daca vacanta a sosit de ceva zile.. ....inceputul saptamanii a insemnat pentru mine debutul vacantei de vara .
Dupa cum spuneam in postarile trecute...unde insiram randuri si randuri legate de schimbare ...sunt mandra sa zic ca deja am inceput ,,transformarea"....pana la sfarsitul verii sper sa reusesc tot ce mi-am propus ;) .Schimbari majore nu am realizat ... oricum din cate stiu eu,cu pasi mici facem lucruri mari deci sunt pe calea cea buna .
☺Facand o aluzie...pot spune ca numai sunt asa de dulce.;;) .numai consum eclere si savarine ..in cantitati mari..doar ocazional ..☻
Daca a citit cineva blogu' de la inceput [putin probabil :)) ] si este
iute la minte realizeaza rapid ce am vrut sa insinuez.☺Sunt mandra sa
spun ..ca intr-un timp destul de scurt am cunoscut persoane noi ,am
socializat mai mult,m-am plimbat mai des,am ras,m-am exteriorizat ,am
atins acea bariera si in curand ea va disparea cu totul .♥
Si toate astea se datoreaza ,unei persoane care m-a impins de la spate..care la drept vorbind m-a obligat sa ma depasesc....care nu sa lasat pana nu m-a determinat sa ies din carapace ,Serfil multumesc....esti o prietena de nadejde .☺Sa nu uit de cealata persoana speciala ,pe care am cunoscut-o de curand ,mai exact ne-am vazut de doua ori ☺ ,Claudia care pare a fi un alter-ego de-al meu..bineinteles cu cateva adaugiri.De curand am citit o zicala care suna care ma incantat si se potrivea ca o manusa ...continutului dar din pacate nu am regasit-o si nici nu reusesc sa mi-o amintesc cuvant cu cuvant ,asa ca o sa o reproduc sper cat mai exact cu putinta ,,Unii prieteni ii cunosti in ani alti dureaza doar o secunda sa-i cunosti si sa stii ca-ti vor schimba viata "
..nu cred ca era asa, sigur am mai adugat eu cateva cuvinte ;) ..dar tot ce conteaza este sa ma fac inteleasa ☺sa fie inteles mesajul pe care doresc sa-l transmit ...ca poti sa cunosti o persoana si sa realizezi ca esti 100% compatibil cu ea...ca si cum ar fi o parte din tine ,care scoate tot ce-i mai bun din tine .care te face sa crezi ca inca exista prietenie adevarata.
Pe Serfil o cunosc de cateva luni..si am avut ocazi sa o cunosc destul de mult pentru a stii ca vom fi prietene bune ,dar cu Claudia a fost ceva de moment ...am simtit ca intre noi se va lega ceva..avem cam aceleasi hobby-uri ,acelasi comportament [aprox. acelasi,ea este mai tupeista decat mine :)) ] .Prietenia aceasta a inceput cu o discutie...si restul in curand o sa fie istorie ☺...cum spunea C. S. Lewis ,,Prietenia se naste in clipa in care o persoana ii spune alteia: “Ce, si tu?Credeam ca eu sunt singurul.” {noi doua ne incadram la perfectie cu zicala asta..destul de funny dupa mine☻.}Acum nu pot sa bag mana in foc....ca vom deveni cele mai bune prietene ...;;) dar eu sunt increzatoare ca mergem spre calea cea buna .♥
Si acum ajung la lucrul care m-a determinat sa scriu ...am gasit pe net ...un blog cu tema schimbare :))...si am gasit o postare destul de interesanta ...pe scurt exista o lista de lucruri pe care trebuie sa le faci timp de 30 de zile....si am zis ca ,,de ce nu?..." ☺
Numai ca am trisat...daca pot spune asa si am inceput cu ziua patru...dar nu-i nimic facem o
schimbare ziua 1 cu ziua 4 ...si gata s-a rezolvat problema ☺♥
Revin maine sa continui provocarea !! ♥
"În viață nu contează unde te afli, ci pe cine ai alături."
Ce ma supara cel mai tare,era ca dramatizeaza asa tare si toti nervii din timpul zilei ii transpun intr-o discutie de tot rasul in care tipa din toti plamanii ca puteam mai bine,n-am invatat destul etc.Samanta tuturor problemelor sunt problemele pe care ei nu le-au rezolvat,altercatiile pe care le au intre ei si apeleaza la cea mai simpla metoda :Ne calmam certand-o pe cea mai mica,care n-are nimic de zis.Uneori as vrea sa fii avut un frate sau o sora,asa presiunea ar fi fost impartita la 2,dar ce sa-i faci ghinion.
Cand ma cearta incerc sa adopt starea de nepasare,dar in adancul meu ma doare,pentru ca sa zic asa,,niciodata nu's suficient de buna,niciodata nu ating excelenta,mereu cad la penultima treapta,ajung jos si incep de la capat.Si doare frate,ma simt ca ultimu' om,ei nu stiu ca vorbele dor mai mult ca o palma,doare si acolo undeva se aduna devine o greutate de nesuportat.Nu pot sa spun,ca sunt depresiva,inca nu...dar am o presimtire si nu este pozitiva deloc.
Pana acum la fiecare post scriam cu usurinta,aici abia scot cateva randuri,de ce? pentru ca scormonesc adanc tot ce se intampla in mine,de ce aici?...pai e simplu,nimeni nu ma judeca,sunt in regula cu faptul ca exista un loc in care pot spune orice fara sa fiu judecata,criticata.
Lumea e rea,devine din ce in ce mai grea si nu ma simt pregatita sa ii fac fata,sunt indecisa,ce voi face dupa liceu,facultate,nu pot sa ma opresc spre un singur drum.Problema este ca asa zisul termen limita e ,luna aprilie,ai mei vor sa ma decid,pentru a incepe meditatiile,dar ce pot sa fac daca capul meu sta inca la prosteli,la copilarie,am inceput sa cred ca asa zisul cuvant *maturitate*nu exista in vocabularul meu,nu-l pot accepta,pana si carnetul meu de note tine cu mine,in dreptul semnaturii dirigintelui,scrie invatator,ce ironie..
.Inca ceva trist,de ceva vreme,pot vorbi deschis fara cearta cu cel mai buna prieten al meu *tata*,doar cand paharul de vin alb,ii relaxeaza starea....si inainte era asa frumos,asa perfect,fara cearta ,fara presiune,eram eu,el si atat,nimic mai mult.
Dar ma repet zicand va vremea aceea a apus,nu mi-e rusine sa spun,ca rar cand clachez alcoolul ma ajuta,acum nu va imaginati ca sunt vreo alcoolica,atunci cand tata imi ofera cate un pahar de vin,accept,ma relaxeaza si uit de toate,sunt si momente cand refuz,dar din ce in ce mai rare,din pacate.
Viata e grea,cu timpu' devine din ce in ce mai grea si tu nu poti face decat un singur lucru:Sa mergi mai departe,cu bune cu rele,e viata ta,dar uneori ai starea aia in care crezi ca numai poti inghiti nimic,ti-a ajuns,cand numai vrei nimic de la tine,de la ceilalti,cand pur si simplu vrei sa se termine tot,sa fii libera,pe scurt sa numai fii.Si apoi iti revii si spui,ca totul isi are rostul,fiecare lacrima,fiecare zambet,fiecare zii proasta,fiecare gand negru,fiecare bucata dintr-un intreg,orice lucru rau isi are rasplata,in ceva bun,tot ce trebuie sa faci este sa astepti,nu stii de unde rasare soarele,in timpul unei ploi marunte
Scoate capul pe fereastra inspira adanc,suspina putin,ofteaza,expira ,priveste cerul si iti garantez ca-ti va fi mai bine,fiecare zii proasta,are rezolvare,nu-i capat de tara,zambeste exista milioane de motive pentru care existi,pentru care te-ai nascut,fiecare isi are propriul destin,care se manifesta in stilul propriu.Cuvintele,curg si nu prea,in cap sunt zeci de mii,dar se opresc undeva intre constiinta,felul de a gandi,exprimare si nu in ultimul rand,maini....ele sunt cele care decid ce ramane scris si ce nu.....cel mai probabil acum degetele,mi-au obosit si spun stop,asa ca le ascult si inchei :) . 
Sunt o ciudata si scriu lucruri fara sens...probabil nici nu
sunt coerenta,probabil vorbesc aiurea,dar imi place sa fiu aiurea,imi
place sa spun non-sensuri.Sincer imi iubesc starea asta,este o parte din
mine.Este ca un fel de monolog ,numai ca nu rostesc cuvintele ,le
gandesc.Eul meu,interior imi joaca feste,suna poetic si pompos dar asta e
adevarul.Nu mereu sunt asa ,intradevar nu trece saptamana fara cateva
momente de genu'.O scurta dementa,o scurta scapare din realitate.Sincer
as vrea sa pot patrunde intr-un univers paralel sa-mi vad cealalta
personalitatea,dar din pacate nu cred ca este posibila una ca asta. 
