Scriem renuntam.. rescriem ?

Hmm n.am mai scris de o groaza de vreme..ce s.a intamplat intre timp?pai destul de multe..dar le luam la rand ordonat pentru ca vremea cuvintelor alambicate a apus ,vremea multor lucruri a apus..
Cum spuneam,multe s.au schimbat decand nu am mai deschis usa catre mica mea lumea pe care n.o cunoaste multa lume hmm pot sa.l compar cu un refugiu in care am intrat de fiecare data cand simteam nevoia?..lucru pe care il simt si acum .Aceiasi problema: timpul trece peste mine si totusi fata de anii precedenti am inceput sa pierd numaratoarea amintirilor pentru simplul fapt ca am strans extrem de multe si asta ma face fericita..ma face sa privesc spre un viitor promitator,ma face sa sper ca ziua de maine va fi mult mai buna decat cea care tocmai s.a sfarsit care poate a fost sau nu cum mi.as fi dorit eu sa fie..pot spune ca traiesc si desii am parte de dese, clipe care ma fac sa rad cu gura pana la urechi sa rad pana cand mi se scurg lacrimi pe obraj de tristete de singuratate de nevoie de cineva care sa ma inteleaga care sa simta ca desii pare ca totul merge bine si sunt echilibrata inca nu mi.am gasit puntea comuna inca umblu fara scop sau destinatie harta am pierdut.o pe drum si ratacesc aiurea sperand ca poate se gaseste careva sa ma duca pe calea cea buna...dar am realizat ca singura persoana care va face asta..sunt chiar eu ..nu e bine sa ai asteptari de la oameni nu prea inalte pentru ca de cele mai multe ori te dezamagesc si...parca le strica imaginea pe care le.ai creat.o tu ...parca nu.i mai vezi cu aceiasi ochi...parca se schimba..si te schimbi si tu



ps:alta postare neterminata de acum ceva luni de ce o postez? n.am un motiv adevarat dar citind randurile de mai sus ,zambesc si spun ca uneori e bine sa te incredintezi altora ..alteori nu..de cele mai multe ori trebuie sa fii optimista sa zambesti sa speri ca intr.un sfarsit totul va ajunge la un punct comun care iti va oferi acel tot de care ai nevoie care..pe scurt te completeaza..
Imi permit sa mai adaug un rand in acest post scriptum si sa spun ca au trecut ani peste mine si sunt din ce in ce mai sigura in propria persoana si..printre multe motive pentru care am ajuns asa se regaseste si acest blog pe care tot intr.o zii de vara l.am metaforic vorbind nascut ♥
..pe mai tarziu.

                   

               Sa stii ca timpul este o forma a iubirii, iar infatisarea se afla in afara lui

Evenimente in reluare :)

În curând,împlinim 3 anişori..şi n.am mai deschid ochii de mult..e iarna şi e friguţ..friguţ în casa,în cartier dar şi în inimi.Oare fulgii plâng atunci când cad din cer?Ce baliverne spun......

Am parte de evenimente în reluare?cum aşa?iubirea îmi joacă feste..e precum Cupidon că tot vine 14 februarie..ideea e că dragul de el a uitat să ne lovească pe amândoi..sau poate ne.a lovit dar El s.a vindecat..si eu?..ce mă fac acum,o să umblu cu inima îngheţată?dacă se opreşte şi îngheţ cu totul..dacă nici lacrimile n.or să mai curgă,respiraţia mi se va tăia..şi voi cădea tot gândindu-mă la El..la cel care mi.a dat atâtea amintiri pe care..vreau să le uit şi nu prea.E trist când îţi deschizi sufletul în faţa cuiva,el sapă adânc şi te lasă gol,bolnav după iubire.

Da chiar sunt bolnavă după iubire,ţip şi nimeni nu mă aude,ce spun?pentru cine o fac?...păi cui îi pasă?....nimănui!
Sufletul meu e îngheţat şi nimeni nu vrea să.l dezgheţe şi stau şi privesc oamenii cum merg pe lângă mine,toţi fericiţi,unii se ţin de mână,alţii se sărută tandru,alţii schimbă priviri cu subinţeles..şi eu..stau imobilizată şi.i privesc..Medicamentul meu pentru iubire încă e in facere...sau poate s.a pierdut pe drum..oricum ar fi
întârzie să vină şi mă simt din ce in ce mai rece,simt frigul cum îmi intră în vene şi în loc de sânge am ţurţuri..ochii şi buzele încă sunt intacte..ochii pentru că dragul de El a vrut să mă chinuie..să mă lase cu amintiri cărora le dau replay...şi visez cu ochii deschişi şi n.am putere să plâng..nici de dor nici de ură...Ură pentru ca mi.ai dat un strop de iubire si m.ai îmbolnăvit cu iubire..şi n.am leac?

Dar acum ce fac eu cu o inimă frântă?e îngheţată şi plânge..o aud cum în loc să bată de nerăbdare plânge de dor..Ziceam de buze nu?..pai buzele le.a lăsat intacte ca să continui să tânjesc după alte buze care să mă încălzească..le ţugui în speranţa că vreun alt corp cu inima de gheaţă să observe şi să mă elibereze..să am inima calda..
Când am deschis inima el a luat cheia dar a uitat să o închidă..şi acum sunt precum o casă părăsită..îmi bate vântul în piept..sunt părăsită..
Încerc să.mi cumpăr alt rând de chei...dar niciuna nu se potriveşte..şi rămân..cu inima de gheaţă. Şi totuşi îmi vreau medicamentul...îmi vreau iubirea înapoi pentru ca tu..da TU a.i călcat.o în picioare ţi.ai bătut joc..şi m.ai lăsat să mor de frig..să fiu bolnavă de iubire..sau după iubire?
De ce m.ai lăsat să gust din ea?şi după mi.ai luat.o din faţă?De ce când eram pregătită să o înghit şi să o las să.mi încălzească inima ?să.mi tremure corpul..de fericire să plâng...şi să te sarut?...mi.e doar să te sărut,deşi n.ar trebuii..vreau să te uit şi să îmi schimb rândul de chei..o să chem un lăcătuş poate mă ajută el?....dar schimb rândul de chei ok şi cu iubirea ce fac?medicamentul nu vine şi eu sunt bolnavă nu poţi să mă laşi aşa...refuz să cred că vrei să mă omori..să.mi dai din medicamentul bolii mele...şi după să mă îmbolnăveşti mai tare...eşti rău..şi nu credeam că între noi e urma de răutate....m.am înşelat..şi acum am inima de gheaţă..buzele reci şi ochii de sticlă..văd pe ceilalţi..dar ei nu mă văd pe mine...se uită în ochii mei şi te văd pe tine...pentru că eu,am inima de gheaţă şi mă aflu în singurul colţ rămas cald din inimă...îl incălzesc cu amintirile noastre?...ce fac când rămâm fără? cum îmi m.ai ţin inima în viaţă?..ai plecat..şi ai luat şi medicamentul cu tine..

Sper să găsesc şi eu un suflet rece... poate facem amândoi foc din amintiri le ardem..ne încăllzim, amintirile se pierd în flăcări şi poate în timp ce amintirile se duc..ne încălzim buzele şi ne dezgheţăm inimile...şi ochii se deschid. lacrimile încep să curgă şiroaie...dar le stingem cu sărutări calde..îmbrăţisări dulci şi.iubire..medicamentul pentru inima frântă şi îngheţată..da iubire ..

Dor de vara(postare neterminata din vara lu' 2013)

V-aţi întrebat vreodată care e rostul vieţii?Adică ne naştem,creştem,îmbătrânim şi apoi murim.Totul super simplu până acum.Evenimentele sau amintirile sunt lucruri cu care umplem timpul ,lucruri cu care ne vom amăgii peste ani,când probabil vom ajunge la o vârstă înaintată şi ne vom amintii cu nostalgie de vremurile cand o briză mai rece ne mângâia creştetul ..dar care acum ne face să strângem din dinţi.
   Sunt încă la începutul vieţii dar uneori mă simt ca şi cum aş fi ajuns la sfârşit.Sunt depresivă?Cel mai probabil..Rezist?..şi da şi nu...Uneori simt că trupul mi-e greu,simt cum mintea îmi joacă feste şi umblu fără vreun rost precis..ce caut,ce vreau,pe cine caut...unde ma duc? Viaţa e un fel de continuă întrebare la care de cele mai multe ori primeşti mii şi mii de răspunsuri care fac loc altor întrebări şi cercul se măreşte până când se umple de tot şi ..vine ceea ce toţi aşteptăm cu cea mai mică nerăbdare..sfârşitul..Şi totuşi mintea mea îşi pune o mică întrebare dacă totuşi nu există sfârşit,dacă există viaţă până şi după moarte,un fel de reciclare mai specială..n-am idee ce spun..sunt doar confuză,într-o zi toridă de vară,obosită de rutina zilnică ..şi am o încercare sper nu eşuată de a mă scoate preţ de câteva minute sau ore bune din aşa zisă "viaţă de zi cu zi". Sunt o fire deschisă la nou..dar noul nu mă vrea pe mine...să fie vina mea sau vina noului?Din nou ce doamne sfinte spun...nici eu nu mă prea înţeleg.
Sunt ..ce sunt?