Peste cateva zile,va fi ziua unei persoane foarte speciale mie.
Ziua lui Lexy....:) si bineinteles ca deja mi-am pregatit cadoul alea ale...nu spun ce pentru ca poate o sa citeasca si ea si nu vreau sa stric surpriza...In fine
acum o luna si ceva ii si ziceam ,,Offf,deabea astept sa vina ziua ta dar o sa treaca mmuuullttt timp pana atunci"si uite ca a si venit...parca timpul asta uneori curge atat de repede incat nici nu apuci sa respiri ca bufff...a venit ziua respectiva...ma bucur pentru ea, face 16 ani !!!...dar in acelasi timp eu ma simt ciudat caci deabea acum am realizat ca incetul cu incetul timpul zboara....si odata cu el apar si responsabilitatiile...si numai cand ma gandesc la asta ..mi se face pielea de gaina..
Vreau sa fiu copil etern ...sunt o visatoare pana in maduva oaselor (dar sunt constienta ca asa ceva nu e posibil...) si ma resemnez...Sunt multe lucruri care ma sperie ..faptul ca atunci cand ma voi maturiza ,..odata si-odata va trebui sa parasesc casa in care am crescut si sa dau piept cu viata...lucru care ma ingrozeste..Nu ma pot gandi la persoana mea....in postura de adult...ma stiu pe mine asa plina de idei trasnite..toata ziua bunaziua cu rasu' la ea ...nu neg faptul ca ma gandesc la momentul cand voi fi adult voi putea face lucruri mult mai interesante fara sa trebuiasca sa fiu insotita de parinti sau sa le cer acordul ,cand va trebui sa decid eu pentru mine...de exemplu sa calatoresc...desigur cu prietenele mele ....dar totusi candva as calatori si singura...sa ma gandesc...la mine sa contemplez...la viitor, la ceea ce doresc sa devin...pentru ca pana acum nu m-am putut hotara...oricum vreau ceva important...ma gandesc la o slujba ce include copii..si cand spun asta nu spun ca vreau sa fiu babysitter...ci asistent social...sau nu stiu ...dar inca nu m-am hotarat. ....Si totusi recunosc imi este frica ,am o tona de intrebari in cap ...de genu' ,,Si ce o sa se intample daca nu reusesc...daca nu ajung unde mi-am propus...va fi o dezamagire"...dar apoi imi spun...Pentru a te ridica cat mai sus mai intai trebuie sa cazi....si sunt increzatoare in mine...ca daca lupt..sper..fac...totul o sa se orienteza cum trebuie...si voi atinge asteptarile pe care le am....Imi este greu...foarte greu...sa ma gandesc la maturitate cand eu inca ma consider un copil....care totusi am crescut...si-mi dau seama dupa oamenii de langa mine...unii imbatranesc..alti cresc...si eu odata cu ei.
.
Dintre cele mai mari temeri ale mele...,,Maturitatea" este pe primul loc...pur si simplu refuz sa ma gandesc la ea..ca si Einstein ,,nu ma gandesc niciodata la viitor. Vine el singur destul de curand"si pana la urma este intr-u totul adevarat..cand scriu randurile acestea ...abia imi pot aptine ochii..sa nu suspine...pentru ca ceea ce simt in acest moment...se transpune in aceste cateva cuvinte...frica uneori ma copleseste si cand sunt singura uneori chiar plang..lucru pe care il fac destul de rar...sunt o persoana mai inchisa in ea...care de cele mai multe ori prefera sa se prefaca ....decat sa admita ca se intampla..ceva...Pur si simplu asta sunt si nu ma pot schimba ce stiu sigur este ca peste ani..cand voi regasi acest blog..sigur voi rade..si plange de fericire citind ...aceste insiruiri de cuvinte...si voi fi cu siguranta mandra..de persoana care eram ..si cea care am devenit.Nu vreau sa par..ca ma laud singura sau ca as fi ingamfata..dar asta e modul meu prin care trec peste tot...scriu si ma calmez...ma simt in largul meu...e ca un medicament..atunci cand te doare burta sau capul si iei o pastila pentru a trece durerea...:) Sunt fericita pentru ceea ce am devenit si nu-mi pare rau de nimic...din cele ce s-au intamplat...asta e viata si pana la urma cum zicea si cel pe care l-am amintit mai sus ,,Cine n-a facut niciodata vreo greseala, n-a incercat nimic nou.",,Zilele de naştere îţi fac bine - cu cât ai mai multe, cu atât trăieşti mai mult."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu